Gheaţă.

„Hai…întoarce-te, spune-mi ceva nou, ceva ce nu m-aş aştepta nici într-un milion de ani să aud din gura ta, ceva care să mă dezarmeze complet, să mă facă să cad în genunchi plângând, cerând iertare!
Fă-mă să delirez in nebunia mea, devino călăul meu , curmă-mi suferinţa pentru câteva ceasuri… Ingăduie-mi să mă îmbăt cu dulcele amar al buzelor tale, înnegreşte-mi gândurile cu nesiguranţa zilei de mâine, refuză-mi iubirea ta, fă-mă să mă târăsc in nefericire…
Fă-mă să simt!

Şi pentru că nimeni nu reuşea, îi rămâneau doar auzul paşilor unei iubiri de mult pierdute, bântuindu-i mereu sufletul şi mintea. Se intorcea în aşternuturile deranjate de amintiri, şi încerca să reînvie în memorie clipele în care se pretase a fi o fiinţă umană, cu sentimente şi constiinţa. Tot ce-i rămăsese era doar imaginea stricată a unei fetiţe cu zâmbet tâmp.
O imagine pătată de timp, ca o coală de hâtie peste care verşi cafea zilnic.
Nu mai era ceea ce fusese…Într-o anumită ordine de idei, e şi normal să te schimbi cu timpul, dar atât de radical? Să pierzi totul, de la zâmbetul de copil, până la raţiunea de a mai simţi? Da, asta făcuse.
Dar blocul de gheaţă care devenise, nu îl mai suporta deja. Nu se mai suporta pe sine. Tânjea dupa atingerea aceea caldă, dupa fiorii surprinzători pe care îi lăsasera odata aripile fluturaşilor in stomacul său.
Şi adormea iar, sperând..

” Poate mâine o să vii, o să mă faci să simt.. din nou …”

Anunțuri

1 gând despre „Gheaţă.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s