Inapoi.


Am realizat ca am dat timpul inapoi. Nu mai pot sa plang. Zambesc iarasi in cele mai disperante situatii si iar par a fi de gheata cand totul se prabuseste in interiorul meu. Ca o implozie: nimic pe dinafara, totul pe inauntru. Si totusi..


Sentimente de frustrare si bine-dispunere care se suprapun si ies in relief prin vorbe acide, zambete nepasatoare si depresii usor penibile. Da, mi-am recapatat acea masca pe care o aveam si inainte, si ma tem ca poate nu e aceeasi, ci una mai buna.

E de bine? E de rau?

In majoritatea timpului e de rau, pentru ca e greu sa ma intelegi, pentru ca e greu sa treci de masca pe care am regasit-o si mi-am lipit-o cu poxipol de inima , pentru ca ai uitat sa te uiti in ochii mei, furat de desenele serpuitoare de pe ea. Care in fond n-au dus nicaieri.

Bine-dispunere? Rectific. Naivitate. Cred ca e mai potrivit cuvantul asta. Pentru ca dincolo de masca aia e copilul din mine care se bucura ca a redevenit ce fusese, pentru ca cineva i-a zis candva ca ii e dor de persoana aceea de gheata. Defapt ii era dor de copilul din mine, care sta si acum asezat in coltul camerei cu genunchii in brate, ranit de atatea minciuni si durere.

Stii ceva? Si copilului din mine ii e dor de acel cineva…Acel cineva care nu s-a impiedicat de un manunchi de aparente, si a privit direct in ochii mei.

Sunt egoista, patetica, masochista, proasta, oarba, sadica, si tot ce ti-ai mai putea imagina. Si nu pot sa-mi explic cum ma gandesc tot la el, de vreme ce azi am avut una din cele mai de rahat zile. Am mai pierdut pe cineva foarte drag.. Si totusi, parca sunt tot sub efectul anesteziei pe care am primit-o obligat-fortat acum cateva saptamani. Nu ma mai intereseaza pe cine pierd, cine vine si cine pleaca din viata mea…am devenit o umbra.


Si totusi, de ce nu ma mai fut psihic pt tot ce s-a intamplat in ultimele 24 de ore? Nu cred ca m-a futut la creieri el in asa fel incat sa nu pot sa mai aplic si eu putin self-terrorism. Sau da?
E adevarat ca a fost alegerea mea sa tai totul de la radacina, dar am fost fortata sa spun multe chestii urate. Chestii pe care nu vroiam sa le zic..


Urat din partea mea. Urat din partea lui. Sa-mi fie rusine. Sa-i fie si lui!


Si-mi vine in minte acum discutia aceea pe care am avut acum o saptamana si ceva, cu faptul ca amandoi eram ferm convinsi ca se va termina oribil. Se pare ca asa a si fost.

Stii dragule, ne statea mai bine ca best-friends…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s