Fantasy.

Imi creez un personaj.

Ii dau un trecut, o personalitate, o voce, un gand.

Traiesc cu el, respir cu el, ma uit la el – la creatia mea. Se uita la mine. Are o privire intensa.

Privirea aia pe care o ai cand citesti dorintele persoanei din fata ta.

Privirea aia perversa.

Mintea lui gandeste tot ceea ce mintea mea si-a interzis sa gandeasca. Trecutul lui e plin de fapte necurate, fapte care in trecutul meu exista doar sub forma unor impulsuri reprimate.

Are o voce senzuala. O tonalitate care te infioara ca prima atingere a iubitului. Sonoritatea vorbelor lui porcoase te ademeneste. Nu conteaza ce-ti spune, deja nu mai asculti ce zice. Vocea lui te vrajeste ca o incantatie. Vrei sa-i cazi in genunchi, sa faci dragoste cu el, sa strigi:

„Ia-ma! A ta sunt pe vecie!”

Dar te raneste. Iti intoarce spatele si deodata realizezi tot ce iti spunea. Nu te vrajea. Te ranea.

Si te raneste in continuare.

Vorbele lui porcoase nu erau decat adevaruri. Adevaruri dureroase.

Acum ai vrea sa-l vezi tu la picioarele tale. Sa se zvarcoleasca in chinuri.

Sa te implore el sa faci dragoste cu el.

Dar nu poti.

Picioarele tale sunt mici, zbarcite, scurtate de minciuni…

Ma uit la el, la personajul meu. Are un zambet pervers. Genul ala de zambet pe care nu l-as afisa niciodata. Genul de zambet care ma inebuneste; cu care as inebuni.

Ma priveste atat de intens.

Ochii…

Ochii lui ma dezbraca, ma intind pe pat si imi dezmiarda parul. Ochii lui danseaza cu ochii mei.

Negru cu verde.

Se contopesc ca doua jumatati, stingandu-se incetul cu incetul pe gene, sub lacrimi.

El?

El e genul de tip care n-ar respecta nimic intr-o lume reala. Nici macar pe mine. Genul de tip care, daca l-as aduce in casa, as iesi sa-l conduc cu bagaje cu tot. Genul de tip care m-ar face sa ma urc pe pereti.

Eu?

Eu sunt genul care l-ar lua de mana si i-ar zambi copilareste – intr-un mod prostesc -, singurul fel in care pot sa zambesc. Il trag dupa mine si ma ia in brate de la spate. Are niste maini mari, protectoare, menite a iubi -cu si prin ele-.

Chicotesc si il ciupesc.

N-are voie! Nu-mi permit! Vreau, dar nu pot!

Il asez la masa; ma pun in fata lui. Ne privim reciproc. Se uita la mine, ma uit la el.

La el, la personajul meu.

Nu are nume. Intreaga sa fiinta vorbeste pentru el prin expresia corpului. Nu are nevoie de o etichetare a vorbelor! Pentru ca e el, personajul meu. Al meu.

Pentru ca sunt eu, tot ceea ce mi-am dorit sa fac, tot ceea ce am vrut sa am si sa fiu,

tot ceea ce nu sunt.

11.04.2010

xoxo Jasmine

Anunțuri

1 gând despre „Fantasy.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s