Lămâie.
Martini alb.
Ea în tricoul ei preferat. Tricoul ăla XXL în care ar încăpea şi cele mai bune prietene ale ei, dar pe care îl îmbracă doar ea. Tricoul ăla gri cu 3 feţe pe el. Tricoul ăla de la un el.
Pahar pe jumătate gol, gânduri pe jumătate pline.
Dezordine. Multe pastile pe masă. Nimic care să o ajute…
Mai ia o gură de martini şi îşi pune genunchii la piept.

E doar un copil. De ce nu înţelegi ca are nevoie de înţelegere acum? De ce o critici când are nevoie de o mângâiere?
De ce tu, străinule, mă chinui cu replici amare, când tot ce vreau să aud din gura ta sunt aceleaşi vorbe pe care le auzeam pe vremea când nu îmi erai străin?

Când ai devenit străin sufletului meu? De ce nu te mai înţeleg? De ce nu mă mai înţelegi?De ce nu ne mai înţelegem? De ce îmi pun atâtea întrebări care încep cu „de ce”, când totul e atat de simplu…

Anunțuri

1 gând despre „”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s