Dupa somn


M-am trezit cu el in gand…si m-am mirat. Tu? Ce cauti in mintea mea in secunda 1 dupa ce m-am dat jos din trenul viselor? M-am intrebat si automat m-am uitat la telefon…nici un apel, nici un mesaj. Logic. Doar m-a intrebat ieri daca vreau sa dorm si i-am raspuns ca da. Doar s-a milogit ieri de mine sa ies seara si i-am zis ca pedobear-ul saruta mai bine ca el. Si stiam ca n-o sa dea nici un semn de viata pentru ca n-ar fi vrut sa ma trezeasca si sa ma supere… pacat ca m-au trezit prietenele tale intreband de tine. Pacat ca eram prea adormita ca sa fiu o scorpie si sa le trimit la dracu-n praznic zicandu-le ca nu sunt mama si nici secretara ta.

Scuza-ma ca te-am trezit dar cum ii esti iubita trebuie sa stii pe unde umbla scarba de gagica’to…

A-ha. Stiam. Si stiu. Si o sa stiu. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa stiu. Nu ma intereseaza atat de mult, sincer. E alegerea lui daca imi zice sau nu. E alegerea mea daca sa-l chinui sau nu asupra faptului ca imi spune sau nu.
Realizez ca dezvolt o placere mult prea sadica din a ii chinui pe ceilalti din jurul meu. Si de aceea nu ma suporta multi… dar el, nu stiu cum ma suporta. Un raspuns ar fi: te iubeste, proasto! Asa, si? Stiu ca ma iubeste. Mi-a zis-o de o mie de ori beat si o singura data treaz. N-ar avea tupeul s-o zica cu toata intentia treaz, il ard prea mult ochii mei.
Stiu ca ma iubeste din felul in care ma priveste atunci cand sta rezemat de spatele meu pe canapea si ma priveste lung… Si il intreb „ce?” si da din umeri ca un copil ce e.
Stiu ca ma iubeste din felul in care ma pupa pe frunte. Ma pupa, si ma pupa, si ma pupa…si imi vine sa-i urlu cateodata ca nu sunt papusa din portelan! Nu ma sparg cand ma iei in brate si nici cand indraznesti sa ma saruti, copile! Si totusi, nu mai indraznesti nici macar sa ridici tonul… atat de mult te arde privirea mea?
Deja am inceput sa fac ce vreau din el. Si nu sunt modesta. Nici macar nu-mi pun mintea la infantilitatile lui. Stiam eu de ce am zis mereu ca nu voi fi cu cineva mai mic ca mine. Si totusi sunt. Chiar si cu doua saptamani, tot e mai mic ca mine. Si atunci, de ce mi-am complicat viata cu un copil? Imi era bine. Si atunci?


Femeii cand ii e bine, il cauta pe dracu’.

Inteleapta vorba. Si stiu de ce mi-am complicat viata cu el la inceput…raspunsul nu mi-a fost niciodata mai clar. Am vazut in el un alt el, pierdut de mult prin amintiri si ingropat in trecutul anilor… Dar nu mai vad. Acum ramane doar bad boy-ul care nu are nici macar tupeul sa faca ce vrea in prezenta mea cand ii zic nu, de teama ca m-ar supara.
Oare imi place ce vad?
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s