Torment


Am zis ca nu mai scriu. Si ca nu mai pastrez mesaje in telefon. Si ca n-o sa mai pun la suflet de fiecare data cand ma smulge cineva din ceru-mi si ma arunca la pamant in mai putin de o fractiune de secunda.
Am zis ca m-am obisnuit. Ca nu mai moare nimic in mine cand ma face curva si imi taie toate conexiunile. Cu orice. Si oricine. Chiar si cu sufletul meu. Dar am uitat ca am 5 numere de-ale mele in propriul telefon…undeva, printre ele, e si numarul sufletului.

– Alo, Coco… de ce-ti mai pasa?

Am zis ca o sa-mi fac propria-mi cale. Asa cum el imi smulge toate conexiunile cu toti, asa o sa le smulg si eu o data cu el. Si o s-o fac. Dar am uitat ca tot el imi cladeste ziduri in fata peste care n-am cum sa trec. Toarna fundatia legii si zideste cu caramizile mintii lui. Dar mai e putin si o sa trec si peste ele… Inca putin, asa zic de 7 ani.

Inca putin Coco, mai rezista inca putin…

Am zis ca nu mai am nevoie nici de buna ziua de la el, pentru curva de fiica’sa. Acum de ce se incapataneaza sa transforme curva in fetita lui cu ochi de peruzea?

N-am nevoie, tati.
N-am nevoie!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s