?

Eu…chiar nu ştiu ce să scriu. N-am fost niciodată o fană a sărbătorilor, poate doar a mâncărurilor de sărbători, aşa că n-am multe de zis în privinţa Paştelui. Nici n-am dat pe la biserică…

Am stat toată săptămâna cu el.
După atâtea luni, încă găsesc lucruri nedescoperite la persoana pe care am ales-o să-mi stea alături şi lângă care am ales să rămân. Cu fiecare gest mi se pare mai tainic, mai misterios, mai stăin sufletului care zace în mine…Dar cu cât îl examinez mai atent, cu atât îl regăsesc în gesturile care se răsfrâng asupra-mi. Ştiu deja ce o să facă, cum o să meargă în faţă şi o să se întoarcă să mă sărute pe frunte. Ştiu că o să mă apuce de burtă şi o să mă apostrofeze grasă. Am doar 48 de kilograme. 3 kilograme în plus nu mă fac o vacă, nu? Şi mai ştiu că o să înceapă să mă ciupească şi să mă împingă atunci când nu-i acord atenţie. A devenit totul atât de previzibil, şi totuşi nu a dispărut nimic din farmecul ăla de ştiu ce o să faci şi totuşi nu ştiu că o să faci.
Se simte în aerul dintre noi. Când e rece, suntem supăraţi. Se face mai rece, şi căldura corpurilor noastre vrea să-l încălzească. Aşa că ne apropiem din nou, şi îi rupem şi lui o bucată din fericirea noastră caldă…Până peste 5 minute, când devine prea fierbinte şi trebuie să ne certăm iar ca să-l răcim.
Se spune că suferinţa e cea care crează arta.
Eu sunt fericită.
Iubesc?
Momentan.
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s