Certitudini, incertitudini, refulari.

De ce incep iar sa ma zbat in lanturile pe care mi le-am pus iar?

De ce, cand in sfarsit mi-e bine, mi s-a urat cu tocmai cu starea de bine?
De ce, daca il iubesc, imi vine sa zbier si sa urlu la el sa ma lase pentru totdeauna?
De ce nimic nu dureaza la mine cand mi-e bine? De ce am temperamentul asta sado-maso si trebuie neaparat sa-mi fut starile si dispozitiile, sa i le fut si pe ale lui, sa fac pe scorpia, si sa ne certam?
De ce, cu fiecare cuvant cu care il ranesc, imi provoc o teribila placere launtrica? Pentru ca stiu ca numai eu pot sa-i curm suferinta cu o mangaiere….Ha! Macar la intrebarea asta am un raspuns…
De ce astept tacit sa ma autodistrug? Stiu ca acolo inauntru, asta astept. Sa ajung pe culme, si sa ma arunc in gol dupa…
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s