Curiozitate. Frica. Lipsa de somn.

De m-as ingropa in carti, tot n-as putea sa le ingrop toate cunostintele in mine!

Poza ar fi pentru mine, de la mine.

Vreau sa invat, vreau sa scriu, sa ascuult ceea ce ascultam inainte. Nu ma mai suport. NU mai suport sa ma prefac a fi proasta, a gandi ca imi este de ajuns sa iubesc ca sa fiu fericita. Nu pot…ma pierd in propria-mi prostie si imi e scarba de mine. Foarte scarba. Nu pot doar sa iubesc, si sa nu ma iubesc.  Sau sa iubesc mai mult decat ma iubesc pe mine. Imi pare rau, dragule, am incercat in toate modurile posibile….fizic, doare ca dracu’. Psihic, chestia fizica mi-a dat peste nas, m-a lovit mai rau decat si-ar putea imagina el vreodata. Si da, am discutat despre toate motivele rationale si irationale si sentimentele lui si partial ale mele. Alea pe care nu le-am spus dor cel mai tare. Si mi-e frica, si am spus ca mi-e frica, dar cel mai probabil mi-e frica doar de faptul ca durerea fizica poate va disparea si odata cu ea, sentimentul ca sunt incapabila de a iubi pe deplin persoana la care tin. Sunt blocata intr-o stare care din multe puncte de vedere ma depaseste. Si stiu cand ceva ma depaseste. Daca nu am si nu a mai adus in discutie, nu inseamna ca dispare. Ma macina, dar am ales sa nu ma mai gandesc. Am ajuns sa ma cunosc destul de bine incat sa stiu ca atunci cand un lucru ma depaseste, ma baga in depresie. Si pt o perioada si lucrul asta m-a bagat intr-o mica depresie. Doar ca am ales ( constient, inconstient ) la un moment-dat sa prefer durerea fizica in loc de cea psihica. Masochista, stiu…

Trecand de la un subiect mai deep la altul mult mai superficial, incerc sa invat. Pe scurt. Invatatul nu se pupa cu iubitul ( nu ma refer la iubit ca persoana, ci ca sentiment ). Ironic, perioadele mele care au atins apogeul mizerabilitatii din punct de vedere sentimental, au fost cele mai productive din punct de vedere intelectual. Printr-o alta ironie, imi aduc aminte de vorbele celui mai bun prieten al sau: „Lasa-l, gaseste-ti pe unul cu bani, si ia bacul.”.  Inca incerc sa nu-mi fut viata sentimentala si sa iau cumva in calcul varianta asta, pt ca ar fi cea mai sfasietoare, atat pt mine cat si pt el. Incerc sa imi demonstrez ca sunt capabila sa simt gustul succesului pe ambele planuri. Si nu renunt. Si nu o sa renunt. Nu cred ca am iesit la fel de damaged ca D. din povestea de acum aproape 3 ani. Damaged, da. Dar nu in aceeasi masura. Am crezut (si inca cred) ca am trecut peste majoritatea sentimentelor, refularilor, frustrarilor si depresiilor din acea perioada. Nu vreau sa aleg sa imi fac relatia praf, doar ca sa incep sa invat. Mi-as demonstra ca am ramas la fel de damaged, ca nu am trecut niciodata peste lucrurile de atunci, ca nu stiu sa castig un succes decat printr-o suferinta. Facuta mie si celor din jur. Vreau sa cred ca nu sunt scorpia, icebergul, tipa care statea si se uita la cei care ii plangeau in fata.  Pur si simplu vreau sa cred ca nu mai sunt cea de acum 2-3 ani…

Dar pana nu o sa ma apuc serios de studiu si de scris, totul ramane la stadiul de „vreau”. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s