Latent

Am atata cafea in mine incat creierul meu nu mai suporta avalansa de cuvinte, asa ca trebuie sa le transpun pe blog…

Aproape o luna de Romania, de Bucuresti, de parinti care fac un du-te-vino in viata mea si de o facultate anosta. Am realizat inca o data ca singurul lucru care ma mai tine in acest institut este rusinea de parinti sau mult mai probabila vorba romaneasca „Are o facultate, dom’le…”. Pe dracu’. Cand ma izbesc de vorbele astea iesite din gura parintilor si a prietenilor imi vine sa le trag un glont in cap. Serios. Ma multumesc cu un ras sarcastic in schimb…

Inca incerc sa gasesc un local care sa faca o cafea buna in Bucuresti, si cu stupoare ma intorc de fiecare data in apartamentul celui mai bun prieten, habar n-am cu face tipul cafeaua, dar e geniala (si e si moca, ha!). Ciudat este faptul ca (aproape) m-am lasat de tigari si m-am apucat de cafea. Caut gustul Americii…

Inca incerc sa ma reacomodez, caut o solutie posibila care sa nu implice intorsul inapoi in state, deoarece e foarte probabil sa si raman acolo. Lucru care contravine umpic normelor familiale…deh, totusi imi respect prea mult parintii pentru a ii priva de singura lor fiica pentru urmatorii 10-20 de ani, posibil tot restul vietii…

In alta ordine de idei, mintea si sufletul meu zburda nastrusnic de la un el la alt el, prietenii apropiati au o deosebita grija sa imi aduca aminte de fostul nemernic si sa ma induca in lacune de depresie&visare&tentative-de-cum-ar-fi-daca-s-ar-intoarce. Imi dau seama ca nu sunt ok dar imi aduc aminte ca totusi se poate merge si mai departe. Mi-am demonstrat asta in state si consider ca ar fi o prostie sa dau inapoi. Totusi mai am pana procesez toata informatia aceasta si cu sufletul….Cateodata ma intreb de ce nu ma fac curva, si apoi imi aduc aminte ca mereu am fost prea mandra ca sa fiu „doar o alta”. Am incercat, si niciodata nu mi-a reusit. Dovada ca inca vorbesc cu toti fostii mei (ultimul nu se pune). 

Am multe planuri personale pe care inca nu le-am pus in aplicare, dar o sa incep din aceasta saptamana, profitand de faptul ca in sfarsit imi trece si mie raceala si m-am acomodat (relativ?) cu fusul orar.

Pana una alta, mai citim si cate-o carte in timpul liber, ca de asta chiar am dus lipsa vara asta mai ceva ca de… 😀

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s