Ceata

La fel ca vocea care-mi dispare treptat-treptat de cateva zile, la fel imi dispare si timpul… E ciudat felul in care mi se intampla lucrurile care mi le-am dorit, dar in acelasi timp mi se intampla si lucruri groaznice. Cred ca cineva acolo sus (sau jos) se distreaza copios pe seama mea, oferindu-mi ce-mi doresc si strivindu-mi visele in acelasi timp…

Raman fara timp, plecarea in America se aproprie galopand pe Ducipal (acelasi pe care acum cativa ani era domnul A.) si ma anunta ca nu mai am timp de nimic, nici macar de mine… Iar eu, eu trebuie sa imi fac timp! Pentru el, pentru prieteni, pentru familie, pentru bagaje.

 

Trebuie sa imi impachetez in primul rand bagajul sentimental.

Cate o valiza pentru fiecare lacrima varsata de cand am plecat din New York.

Si pentru fiecare pastila pe care am inghitit-o ca sa nu il mai visez pe fostul.

Si pentru fiecare noapte nedormita/dormita in paturi straine.

Si pentru fiecare pahar de tequila pe care nu il mai tineam minte dupa ora 3 dimineata in club.

Si pentru fiecare repros pe care mi l-am adresat.

Si nu in ultimul rand, pentru fiecare de ce?  pe care sufletul meu a trebuit sa-l indure la fiecare pas, fiecare greseala, in toate diminetile amare din aceste luni.

 

Dar o sa plec cu mai mult bagaj sentimental si mai putine haine, pentru ca la intoarcere sa fie invers proportia.

 

Pentru ca pustoaica vrea sa devina femeie.

And the woman she wants to become only carries a smile on her face and fire in her eyes. 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s