Dont die baby, not yet

Stii ce imi doresc eu?

Sa ai curajul sa le spui prietenilor care te intreaba de mine si de ce nu mai stii nimic de sufletul meu.

L-ai luat cu tine cand ai plecat, l-ai pus intr-un buzunar, nu mai stiu care…aveam impresia ca e cel de la piept, de la camasa ta mereu prea alba pe care o murdaream mereu cu rimel…adoram camasile tale albe, sa ma adapostesc la pieptul tau si sa iti simt parfumul…acum nu il mai suport, nici macar in treacat. Adierea lui imi trece printre amintiri si le revigoreaza, le da aer ca unor muribunzi, pe care ma chinui sa ii ucid de prea mult timp.

Acum cand stiu ca si tu ai pierdut urma sufletului meu, ma gandesc ca poate niciodata nu l-ai avut. Poate, atunci cand ti l-am lasat, a plecat saracul pe unde a apucat, mancand pamantul, stiind ca nu o sa ai grija de el. Poate de aceea am plecat si eu unde am vazut cu ochii, m-am trezit mereu in paturi straine, cautand intotdeauna ceva printre asternuturi. Si pana acum credeam ca nu mi-am cautat sufletul, dar poate ca asta faceam defapt. Subconstientul meu intotdeauna a avut o modalitate ironica de a se juca cu mine.

Sau poate…poate totusi, nu ti-ai cautat destul de bine prin buzunare…

Mi-am lasat sufletul sa alerge si a fugit de mine. 🙂

SD

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s